Vor înlocui stelele Michelin punctele Parker?
O neaşteptată evoluţie în istoria evaluării vinului
Născut şi crescut în Baltimore, absolvent de drept şi istoria artei, Robert Parker este inventatorul unei noi ocupaţii – critica de vin. Începe să scrie despre vin în 1975, iar în 1978 apare revista „The Wine Advocate”, publicaţie care abordează punctul de vedere al consumatorului. Tot el a inventat sistemul de notare a vinului, cu 100 de puncte, stabilind limita de excelenţă între 90 şi 100.
Parker a devenit celebru atunci când, contrar părerii generale, a prezis un viitor strălucit recoltei bordeleze din 1982. Revista „The Wine Advocate”, cu șase ediţii tipărite pe an, a ajuns, în 2012, să aibă peste 50.000 de abonaţi plătitori. În acelaşi an, Robert Parker a cedat pachetul majoritar unui grup de investitori din Singapore, iar managementul editorial a trecut în seama Lisei Perrotti-Brown. Ceva mai târziu, în 2017, Michelin, brandul global din spatele renumitului ghid de restaurante, a achiziţionat 40% din „Robert Parker Wine Advocate”, pentru ca în 2019 grupul francez să preia 100% din acţiunile publicaţiei americane.
Parker este, fără îndoială, un personaj controversat în industria vinului. Unii afirmă că, odată cu sistemul său de notare, s-a făcut în sfârşit „lumină” pe piaţa extrem de complexă a vinului. Practic, pasionaţii, dar şi consumatorii ceva mai puţin avizaţi, au primit un instrument matematic de evaluare a vinului: sistemul Parker. Pe de altă parte, alţii îl acuză că „a spălat” minţile consumatorilor, mulţi clienţi ajungând să cumpere „puncte Parker” şi nu vinuri. Mai mult, chiar şi producătorii au ajuns să-şi schimbe stilul de vinificaţie, astfel încât să poată obţine punctaje mai mari şi asta în dauna satisfacţiei consumatorilor. Acest fenomen a fost denumit „parkerizare”, el concretizându-se printr-o „internaţionalizare” şi o omogenizare (nefericită, zic unii) a vinurilor.
Fără îndoială, Robert Parker a schimbat iremediabil lumea vinului. La fel cum astronomul suedez Anders Celsius a inventat o scară pentru a măsura temperatura, Parker a inventat o scară pentru a evalua calitatea vinului. Dacă sistemul lui Parker este cel mai bun, e o discuţie la fel de lungă cum ar fi cea care ar trebui să stabilească dacă scara Fahrenheit ar fi preferabilă scării Celsius.
Desigur, oamenii au avut întotdeauna nevoie de cifre, e în natura umană să ne dorim certitudini cuantificabile. Parker a livrat un sistem pentru a acoperi această necesitate. Pentru marea majoritate a consumatorilor de vin, „sistemul Parker” e simplu şi concis, deci este în regulă. Pentru restul, adică pentru amatorii avizaţi, unii poate mai mofturoşi sau mai cârcotaşi, desigur că nu este. Aceştia din urmă vor poveşti, doresc infinitezimale nuanţări, le place să despice firul în patru. La urma urmei şi asta e o dorinţă la fel de legitimă. În tot cazul, dacă nu ar fi existat Robert Parker, sunt convins că ar fi apărut, mai devreme sau mai târziu, un alt Celsius al vinului.
Istoria evaluării vinului nu se opreşte aici
În 2025, Ghidul Michelin, renumit pentru râvnitele sale stele acordate restaurantelor, a decis să-şi îndrepte atenţia şi către vin. Potrivit „La Revue du Vin de France”, directorul internaţional al ghidului, Gwendal Poullennec, a anunţat că Michelin va începe în curând să acorde distincţii pentru vinuri – o extindere în premieră pentru instituţia veche de un secol.
Nu sunt încă disponibile detaliile de implementare, nu se ştie când va fi lansat sistemul, cine vor fi degustătorii sau care vor fi criteriile de evaluare, dar vestea s-a răspândit deja în industrie, semnalând o nouă etapă îndrăzneaţă pentru Michelin şi o potenţială schimbare a modului în care vinul va fi evaluat şi clasificat.
Această evoluţie vine în contextul în care Michelin se confruntă cu o concurenţă din ce în ce mai mare din partea brandului „The World’s 50 Best”, care s-a aventurat recent în clasificarea podgoriilor, pe lângă restaurante. Pentru unii, Ghidul Michelin a devenit de ceva timp oarecum demodat, un motiv în plus pentru ca „bătrânul dinozaur” să recâştige, cu această mişcare, atenţia publicului.
Michelin nu intră pe un teritoriu necunoscut, deoarece deţine (de șase ani deja) „Robert Parker Wine Advocate”, publicaţia fondată de legendarul critic american. Recent, Florent Menegaux, CEO al Grupului Michelin, a declarat pentru „The Sunday Times” că noul clasament va fi „mai influent decât cel al lui Robert Parker”, adăugând că „marca Michelin este mult mai puternică”. Este o afirmaţie îndrăzneaţă – dacă nu de-a dreptul arogantă – care se potriveşte cu ambiţia crescândă a companiei. Tot din această declaraţie mai deducem că viitorul „sistem Michelin” pentru notarea vinurilor nu va fi bazat pe clasicele puncte Parker, ci va încerca să impună o nouă paradigmă de evaluare. Poate tot cu stele Michelin, cine ştie?
Dacă Michelin, producătorul de anvelope transformat în arbitru mondial al gustului, va reuşi să-şi extindă aria de competenţa de la bucătării la pivniţe şi, poate, să redefinească criteriile de evaluare a vinurilor „peste capul lui Robert Parker”, ei bine, doar viitorul o va spune.



Pasajul despre abordarea inițială a lui Parker din perspectiva consumatorului mi s-a parut foarte relevant. Este interesant de vazut cum un sistem subiectiv, chiar daca bine intentionat, poate deveni o marfa. Cred ca asta reflecta o tendinta mai larga in evaluarea calitatii in diverse domenii. Felicitari pentru analiza!